Mi-am dorit de ceva vreme să scriu acest articol, dar să spunem că am fost ocupat și unde mai pui că am avut și mici probleme cu site-ul care a fost ”bolnav” câteva zile. 🙂

Acum este totul în regulă și am zis că e momentul perfect pentru acest articol. Mi-ar plăcea să spun că am ales strategic să postez acest articol acum după ce toți foștii liceeni s-au pus la facultățile lor și într-un fel sau altul și-au legat viitorul de o nouă instituție de învățământ după ce nu s-au săturat de 8 ani de generală și 4 de liceu.

Dar știu cum e. La un moment dat am fost și eu în situația lor. Există multă presiune și o teamă care nu-ți dă pace mai ales atunci când te gândești că România este fără doar și poate ”țara diplomelor”.

Țara în care tot timpul altul știe ce este mai în regulă pentru tine și tu nu prea ești capabil să faci multe de capul tău. Am trecut și eu prin asta. Prin reproșuri și temeri nenumărate. Când alții încearcă să-ți dicteze ce să faci cu viața ta este clar că trebuie să-ți asculți inima.

Ăsta o să fie un articol puțin atipic pentru blogul meu. Cam lung și un storytelling de toată frumusețea, dar nu tocmai o poveste foarte bine structurată. Pentru că scriu totul ”live” nu după vreun scenariu gândit de zile bune.

Până prin clasa a 9-a am gândit și eu ca majoritatea. ”Ok, merg la liceu, o să încerc să iau note cât mai bune și apoi normal, facultate”. Mi-am dat seama rapid că asta nu e de mine. Îmi place să muncesc și o fac de pe la 15 ani, dar îmi place să muncesc pentru chestii concrete. Tot timpul am crezut că o notă sau o anumită medie nu reflectă cine ești sau ce o să reușești pe viitor.

Începutul unui lung șir de experiențe

M-am apucat de blogging pe la 15 ani pentru că aveam impresia că am ceva de spus. Scriam opnii despre fotbal, dar nu aveam un stil anume sau subiecte alese. Scriam despre ce-mi trecea mie prin cap și apoi distribuiam articolul pe Facebook. Nimic  deosebit. După am zis că trebuie să încerc să fiu implicat în comunitate și am scris știri despre Mediaș pe un blog al cărui nume nu vreau să-l reamintesc, dar era foarte neinspirat. La vreo 15-16 ani suna chiar bine în capul meu.

Am neglijat școala pentru a face ceea ce-mi place și nu regret asta. Îmi place să cred că am văzut tot timpul oportunitățile din jurul meu, iar ultimii ani mi-au demonstrat asta. L-am terorizat pur și simpul pe Feri Teglaș cu mesaje și i-am pus o mie de întrebări, dar din fericire era destul de amabil încât să-mi explice toate cele.

După mi-a propus să facem echipă și să scriem împreună la Mediaș Live. Era un pas înainte pentru mine. Mai multă vizibilitate și colaborarea cu un om de la care am multe de învățat m-au motivat foarte mult. Mai puneam câte ceva și pe Obiectiv Media în timpul ăla, dar și pe Ziarul de Nord, iar la un moment dat văd că la Ora de Sibiu caută redactor. ”Ok, acum e momentul să trec la next lever”. Mă gândeam că o să fie tare să scriu pentru unul dintre cele mai interesante site-uri din județ și cred că mi-am făcut destul de bine treaba acolo. Încă poți să citești pe site-ul lor unele dintre articolele scrise de mine.

Ora de Sibiu n-a fost chiar ceea ce mă așteptam, dar am învățat cum merg lucrurile într-o anumită zonă a presei și asta m-a ajutat mult. Per total, nu a fost tocmai o experiență ratată, dar nici una de vis.

Scriam în continuare la Mediaș Live, dar nu mai eram atât de dedicat. Am deschis taraba casiansoneriu.ro și am început să scriu din nou despre fotbal și altele. Pe la 16-17 ani l-am descoperit pe Lorand Soares Szasz și am devenit prieten cu Tamas Szasz Fulop și acești doi oameni alături de Feri mi-au deschis apetitul pentru zona de business și am zis că n-ar strica să învăț și despre asta.

Când restul citeau Eminescu și Arghezi eu citeam cărți de marketing, branding, business și social media și dădeam bani pe cursuri online de dezvoltare personală, dar fotbalul rămânea în continuare cea mai mare pasiune a mea.

Tot timpul m-am gândit că dacă n-am avut șansa să joc fotbal la un nivel cât de cât ok atunci trebuie să rămân în domeniu într-un fel sau altul. Tot timpul i-am admirat pe comentatorii sportivi spanioli. Manolo Lama era favoritul meu pentru că avea un stil foarte dinamic de a comenta meciurile. Există și la noi un tip care face asta. Bogdan Socol pe numele lui. Și am zis că trebuie neapărat să fac cumva să-l cunosc.

Prima dată când am intrat în contact cu Bogdan era pe Twitter la 3 dimineața când el comenta un meci din Brazilia, iar eu i-am pus două întrebări pe care el le-a dezbătut în timpul partidei pentru că i-au părut interesante. Apoi am găsit și oportunitatea la care speram. Am văzut că Bogdan avea un site free în WordPress pe care scria chestii interesante fie că aveau sau nu legătură cu fotbalul.

I-am propus să trecem la ceva mai profi și așa am creat pentru Bogdan site-ul www.bogdansocol.ro. Ne-am întâlnit face to face când Gaz Metan o bătea rău de tot pe Dinamo la Mediaș, iar Bogdan a comentat meciul pentru Digi și era clar că urma să ne lege o frumoasă prietenie.

Lucruri asemănătoare s-au întâmplat și cu Robert Popa de la Look TV și Ion Alexandru de la PRO TV. Pe blogul lui Ion (Giovani) am scris mai multe articole care au fost preluate de Sport.ro, iar oamenii de acolo au văzut că am un oarecare potențial. Pentru mine era un vis împlinit să-mi văd articolul pe cel mai important site de sport din țară.

Îndeplinirea unui vis

Că tot vorbeam de oportunități, înainte să termin liceul m-am trezit cu oportunitatea de a ajunge în redacția de sport a PRO TV-ului și am zis că trebuie neapărat să profit. Iată-mă în Iulie 2018 cu bagajele la București, iar din August am ajuns în redacție. Doar eu știu ce emoții am avut în primele zile, dar băieții m-au primit excelent și am început să mă acomodez.

Nu-mi venea să cred că eu, un puști simplu, dar pasionat până peste cap sunt de acum coleg cu nume importante din presă. Unde mai pui că eram un rebel și am ajuns acolo fără să am vreo facultate.

Munca la redacție era extraordinară, dar Bucureștiul nu e tocmai orașul potrivit pentru mine. Eram mai tot timpul singur după orele de muncă și am zis că trebuie să fac o schimbare. În Decembrie am revenit la Mediaș, dar încă scriu pentru Sport.ro. După primele două luni începeam să am anumite regrete. Gânduri de genul: ”Poate că era mai bine dacă mai rămâneam la București. Trebuia să trag puțin mai mult de mine. I-am dezamăgit pe cei care credeau cu adevărat în potențialul meu”, dar mi-am revenit destul de rapid și au început să apară noi oportunități.

„Ai curajul să îți asculți inima și intuiția! Ele știu deja ceea ce vrei tu să devii cu adevărat.” – Steve Jobs

Ca să vezi cum e viața asta, am discutat la un moment dat cu Feri și mi-a zis că intenționează să deschidă o agenție de marketing în Mediaș. Vrea să facă lucrurile diferit, modern și într-un fel ciudat pentru orașul nostru și l-am asigurat că se poate baza pe mine.

Și iată-mă acum lucrând la Digital Tree Marketing. E un fel de dream job pentru mine. Pot să lucrez de la birou, de acasă, de pe terasă sau de la plajă. Important este să-mi fac treaba într-un mod eficient. Avem o echipă super și e genul de job de care nu te poți plictisii prea ușor.

Tot timpul mi-a fost teamă ca jobul să nu fie o prelungire a ”coșmarului” numit școală. Da, pentru mine școala era într-un fel un coșmar pentru că aveam un program fix, mi se spunea cum să mă îmbrac și învățam în proporție de 80% doar chestii inutile. Îți ucideau creativitatea și nu eram deloc de acord cu asta. Din fericire acesta este al doilea job din viața mea și n-am simțit nici măcar o secundă faptul că devnine monoton.

Mi-am propus tot timpul obiective. Să ajung în presa națională a fost unul dintre ele. Mi-am dat seama că nu mă văd făcând presă și la 30 de ani și că vreau altceva. Am venit aici să acumulez experiență, să cunosc persoane noi, iar la un moment dat să-mi deschid propriul business și să aplic tot ce am învățat. Mi-a fost mai frică până acum să fiu doar un alt șablon în societate decât să risc totul și cred cu tărie în zicala ”nu riști, nu câștigi”.


Obiectivele fac diferența

Până acum am câștigat, dar sunt pregătit și pentru eșec. Sau cel puțin așa cred. Se spune că niciodată nu ești pregătit pentru eșecuri. Rămâne de văzut. Prin acest articol nu vreau să vă încurajez să nu urmați calea clasică. Vreau doar să vă arăt că se poate și altfel și poți avea o viață împlinită din mai multe puncte de vedere chiar dacă unii te consideră oaia neagră din turmă.

Obiectivul următor? Să învăț cât mai mult, să mă dezvolt, iar la un moment dat să mă mut în Spania și să-mi deschid un business acolo. Obiective peste obiective. Altfel risc să-mi pierd motivația și am văzut pe propria piele că ăsta e cel mai groaznic lucru care se poate întâmpla.

Riscul care te duce în mod sigur spre dezastru este să nu-ți pese nici de școală, dar să nu fi nici autodidicat. Ăsta da pericol. Alege să fi stăpân pe fiecare decizie a ta și nu lăsa lucrurile la voia întâmplării. Fă schimbări pentru că sunt eficiente și ascultă-ți inima. Citește ceea ce-ți place, distează-te când ai ocazia și muncește eficient pentru ceea ce dorești să ai. Nu mult, dar eficient! 🙂

Dacă vrei să dezvoltăm subiectul te aștept pe Facebook. 

 

#SharingIsCaring
Written by Casian Soneriu
La 20 de ani nu stiu daca sunt mai pasionat de fotbal sau de business si marketing, dar incerc sa practic putin din toate pentru ca daca faci ceea ce-ti place, fericirea sigur n-o sa te ocoleasca. Sunt jurnalist sportiv la PRO TV si marketer la Digital Tree Marketing. Lucrez cu firme si le ajut sa-si atinga adevaratul potential in online.

    2 comentarii

  1. Adina august 13, 2019 at 7:07 am Răspunde

    Foarte incurajator pentru mine. Uneori imi setez obiective dar atunci cand ceva intervine in sfera mea si ma descurajeaza, am tendinta sa renunt. Zile racoroase iti doresc!

    • Casian Soneriu august 13, 2019 at 11:31 am Răspunde

      E normala si tendinta de a renunta si ai nevoie de momente de deconectare cand se intampla acest lucru, iar apoi o sa vezi ca iti vei revenii, iar motivatia o sa apara cu timpul.

Leave a Comment




Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.