Au trecut mulți ani de atunci, dar emoțiile pe care le-am trăit la momentul respectiv le simt și acum. Mai ales când revăd rezumatul pe internet. Era 3 iunie 2011, iar tricolorii numărau orele până la startul partidei cu Bosnia, din preliminariile Euro 2012.

 

Cu mai bine de două luni înainte, România pierdea la Zenica prima confruntarea cu selecționata din fosta Iugoslavie, scor 1-2. În partida respectivă, Adrian Mutu revenea la echipa națională după o lungă pauză. Suspendarea de nouă luni primită din partea FIFA, după ce a fost depistat cu sibutramină în organism, se terminase. Ultima sa apariție la națională fusese în toamna lui 2009, la înfrângerea dureroasă cu Serbia (0-5) din calificările pentru Cupa Mondială din 2010.

Revenind la meciul cu Bosnia, voi evidenția începutul promițător al tricolorilor. Ciprian Marica a reușit să deschidă scorul pentru reprezentativa noastră, în urma unei execuții fabuloase, preluare cu pieptul și sut peste portarul Hasagic. Golul de atunci a fost comparat cu cel înscris de Zinedine Zidane, în finala Uefa Champions League din 2002 de la Glasgow, câștigată cu 2-1 de Real Madrid în fața lui Bayer Leverkusen. Din păcate, România avea să piardă la același scor cu care fusese învinsă Lverkusen. Bosniacii au întors scorul în repriza secundă datorită lui Vedad Ibisevic (Hoffenheim) și Edin Dzeko (Manchester City).

Situația era critică după acest rezultat. În patru jocuri, România a strâns doar două puncte și calificarea la Campionatul European din Polonia și Ucraina părea o misiune imposibilă. În următoarea etapă, selecționata lui Răzvan Lucescu câștiga cu 3-1 împotriva echipei din Luxemburg. Oaspeții au condus la Piatra Neamț în urma golului marcat de Lars Gerson. Mutu a egalat înainte de pauză, ajutat de Gabriel Mureșan (CFR Cluj), care i-a centrat decarului României. Tot Mutu a făcut 2-1 după revenirea de la vestiare și victoria era aproape. Erau primele goluri marcate de Mutu la națională după aproape trei ani. Mai precis, de la egalul cu Italia de la Euro 2008, când Mutu a primit o centrare de la aproximativ 70 de metri și l-a învins pe fostul său coleg de la Juventus, Gianluigi Buffon. Squadra Azzurra a egalat prin Christian Panucci după doar un minut. În final, Mutu a avut șansa de a aduce victoria, dar Buffon a apărat penalty-ul bătut de Briliant.

Zicu a închis tabela în minutul 78 și România bifa primul succes din calificările pentru Euro 2012, 3-1 cu Luxemburg. Dar milioane de fani erau supărați. Cele mai multe săgeți erau îndreptate către selecționerul Răzvan Lucescu. Cuvântul „demisia” era pe ordinea de zi. Antrenorul care calificase Rapidul în sferturile Cupei Uefa, după o dublă cu Hamburg, traversa una dintre cele mai grele perioade din carieră. Nici eu n-am avut încredere în el la vremea respectivă. Eram și mai tânăr, aveam 17 ani și eram în clasa a 11-a. Poate și din acest motiv l-am judecat prea ușor.

 

Dar Lucescu junior nu s-a lăsat dărâmat de critici. Nici de rezultatele slabe. În lunile ce au urmat și-a îmbunătățit calitățile de antrenor. Și a pregătit returul cu Bosnia până în cele mai mici detalii. Ca și cum ar fi fost o finală de Campionat Mondial sau European, deși era doar o confruntare din preliminarii. Știa că șansele de a ajunge la turneul final erau mici, dar a vrut să demonstreze că naționala României are ambiție și nu poate fi călcată în picioare la nesfârșit. A vrut să arate că fotbalul românesc are un trecut glorios și fanii trebuie să trăiască în prezent, nu doar din amintiri.

Ar fi păcat dacă nu aș pune în context și câteva evenimente premergătoare meciului cu Bosnia. Zvjezdan Misimovic, mijlocaș din naționala Serbiei, semnase cu Dinamo Moscova în primăvară după un conflict cu Gheorghe Hagi, antrenorul de atunci al clubului Galatasaray. Ciprian Marica era mai mult rezervă la VFB Stuttgart, dar asta nu l-a împiedicat să dea tot ce are mai bun în tricoul naționalei României. Nici Mutu nu era pe val la Fiorentina, dar nu „a aruncat prosopul”, lucru dovedit și după suspendarea din 2003, când era legitimat la Chelsea.

 

Mihai Neșu a suferit o accidentare gravă la coloană, în timpul unui antrenament al echipei sale FC Utrecht (Olanda), și nu s-a refăcut în totalitate nici azi. Cristian Chivu, căpitanul echipei naționale, care a participat cu România la Euro 2000 (unde a marcat în victoria istorică împotriva Angliei, 3-2) și Euro 2008, a spus adio primei reprezentative la 30 de ani. Anunțul îl făcuse cu câteva zile înaintea partidei împotriva Bosniei. Personal, nu mi-a venit să cred când am văzut știrea la televizor. Dar Chivu și-a motivat decizia. Accidentarea suferită la cap, într-un meci de la Inter, și criticile primite la națională. Nicolae Dică, idolul Stelei în anii când roș-albaștrii ajungeau în semifinalele Cupei Uefa, apoi se calificau în grupele Champions League după mulți ani, punea umărul la câștigarea primei Cupe a României după cea din 1999. Și asta după un gol super cu FC Brașov, în returul din semifinale (1-1, în tur 0-0) și apoi în finala cu Dinamo, din lovitură liberă (2-1). Fanii l-au cerut la națională atunci, în timp ce rapidiștii îl cereau pe Daniel Pancu.

 

Era clar că Lucescu avea de unde să aleagă. Erau jucători în formă pe care se putea baza. Dar numai 11 puteau fi pe teren. A venit seara de 3 iunie 2011 și România își juca ultima șansă. Orice rezultat în afara victoriei însemna ratarea unui nou turneu final. În acea seară, în care peste 8.000 de suflete au creat o atmosferă de vis în Giulești, Lucian Sânmărtean revenea la echipa națională după 7 ani. În anii următori a dovedit că vârsta e doar un număr. Că nimic nu-l poate împiedica să vrăjească balonul, cu un dribling, o pasă sau un șut. Și a fost aproape să marcheze împotriva Bosniei. Doar bara l-a salvat pe Hasagic, portarul lui Bașakșehir, care s-a și retras din națională în acel an. Gabi Mureșan, un excelent executant de lovituri libere, care evolua la CFR Cluj, a marcat cu capul. Reușita nu i-a fost validată, din cauza unei poziții suspecte de offside.

 

Bosnia a trimis mingea în plasă prin Misimovic. Pentru o clipă, rezultatul de la Zenica părea că se repetă. Unul dintre tușieri a ridicat, însă, fanionul. Era offside. Mi-a venit inima la loc, cum ar spune o veche zicală românească. Și a venit minutul 37, cu un gol înscris precum Steaua în anii când a cucerit Cupa Campionilor Europeni. A fost nevoie de doar două centrări. Mai întâi Tamaș, apoi Raț, iar Mutu a finalizat cum numai el știe să o facă.1-0 pentru România. Era minutul 37. Peste alte patru minute, Sânmărtean, Mutu, Mureșan și Raț (ultimul cu o nouă centrare) au construit faza golului de 2-0, înscris de Ciprian Marica. Nici n-ai fi spus că la Stuttgart e mai mult rezervă. Dar ce a făcut în prima repriză nu era nimic comparativ cu a doua parte. Atunci a scăpat pe contraatac și l-a lobat pe Hasagic. 3-0 pentru România. Până și medicii de pe ambulanță au sărit în sus de bucurie. Pentru mine era prea frumos ca să fie adevărat. Era un vis ce nu voiam să se termine vreodată. Puteam câștiga și mai clar, dar Cristi Săpunaru a ratat un „11” metri în minutele de final.

 

La finalul acelei partide, România urca pe locul 2 în grupa de calificare, cu 8 puncte. Dacă ar fi jucat așa în fiecare meci din preliminarii, poate că altfel povesteam acum, la aproape nouă ani distanță. De ce s-a destrămat acest vis atât de repede? De ce sunt atât de rare momentele frumoase din fotbalul românesc? În seara de 3 iunie 2011 am arătat că ambiția, spiritul de echipă, suportul fanilor și dăruirea de pe teren pot fi mult mai puternice decât valoarea individuală a jucătorilor adverși, a echipelor și a ligilor în care activează. Poate că există o explicație. „Mămăliga românească explodează doar o dată la 100 de ani”, este comentariul pe care l-am cititi cândva pe internet, sau mai bine zis „Toate lucrurile excelente sunt rare”.

 

După acea seară, pentru naționala României au urmat schimbări. Chiar dacă înregistrase cel mai bun rezultat de când a preluat prima reprezentativă, Răzvan Lucescu a demisionat din funcția de selecționer. Și a semnat cu Rapid, club de care îl lega multe amintiri inestimabile. Mutu, Raț, Săpunaru și Tamaș au plecat în vacanță, ratând astfel șansa unui meci istoric în fața Braziliei, chiar la ea acasă, cu ocazia retragerii legendarului Ronaldo Nazario. În ultimele confruntări din preliminariile Euro 2012, România nu a mai pierdut nici un joc, dar nici nu s-a calificat. A câștigat deplasarea cu Luxemburg (2-0), apoi a remizat cu Franța (0-0, în partida care a inaugurat Arena Națională), Belarus (2-2) și Albania (1-1), terminând pe locul trei în grupa din preliminarii, cu 14 puncte. În finalul acelor preliminarii, Victor Pițurcă bifa al treilea mandat pe banca tricolorilor.


N-ați mai citit de mult un guest post pe blogul meu. Așa că m-am gândit că-i musai să punem ceva. Am vorbit cu Robert Popa, prietenul de la Cluj și a scris un text tare fain despre echipa națională.

Textul ăsta e tare fain, dar stai să vezi ce pune pe blogul lui – pdsport.ro sau pe Facebook. Scrie în comentarii ce părere ai despre subiectul adus în discuție de Robert. 🙂

#SharingIsCaring
Written by Casian Soneriu
La 20 de ani nu stiu daca sunt mai pasionat de fotbal sau de business si marketing, dar incerc sa practic putin din toate pentru ca daca faci ceea ce-ti place, fericirea sigur n-o sa te ocoleasca. Sunt jurnalist sportiv la PRO TV si marketer la Digital Tree Marketing. Lucrez cu firme si le ajut sa-si atinga adevaratul potential in online.

    3 comentarii

  1. David Manescu martie 9, 2020 at 8:29 am Răspunde

    Bună ziua, am văzut prezentarea site-ului dvs. web și există câteva servicii care mă interesează. Am nevoie de mai multe informații, așa că vă rugăm să mă sunați la 0905412615 pentru a le discuta mai departe.

Leave a Comment




Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.