Colega mea Ina face o treabă foarte faină și foarte curând va lansa un curs tare interesant. Așa că n-am putut rata ocazia și am invitat-o să pună câteva rânduri pe blogul meu. Vă era dor de un guest post, nu? 🙂 Partea super faină la guest post-uri e că fiecare om invitat să scrie aici oferă plus valoare prin rândurile sale.
Spor la citit!
Telefonul și laptopul le pui periodic la încărcat, de cele mai multe ori chiar zilnic. Dar tu? Tu când te-ai încărcat ultima dată? Și cum?
Circulă în ultimele zile pe Instagram o ”provocare” mai mult sau mai puțin interesantă. Utilizatorii încearcă din răsputeri să se joace cu algoritmul Instagram.
Provocarea suna cam așa:
”Să ne jucăm cu algrotimul Instagram. Reacționează la acest story cu … și voi posta pe story cea mai frumoasă fotografie de pe profilul tău”.
„Gândirea pozitivă” a transformat fericirea într-o datorie și o povară. Presa e plină de articole simpliste și inutile de genul: “5 pași pentru a atinge fericirea”, “Cum să elimini gândurile negative” sau “8 sfaturi pentru a crește emoțiile pozitive”. Iar industria de advertising nu ne slăbește nici ea cu sloganurile dedicate gândirii pozitive și fericirii: “Pentru fericirea ta!’, “Meriți să fii fericit!” și multe altele.
Au trecut mulți ani de atunci, dar emoțiile pe care le-am trăit la momentul respectiv le simt și acum. Mai ales când revăd rezumatul pe internet. Era 3 iunie 2011, iar tricolorii numărau orele până la startul partidei cu Bosnia, din preliminariile Euro 2012.
Cu mai bine de două luni înainte, România pierdea la Zenica prima confruntarea cu selecționata din fosta Iugoslavie, scor 1-2. În partida respectivă, Adrian Mutu revenea la echipa națională după o lungă pauză. Suspendarea de nouă luni primită din partea FIFA, după ce a fost depistat cu sibutramină în organism, se terminase. Ultima sa apariție la națională fusese în toamna lui 2009, la înfrângerea dureroasă cu Serbia (0-5) din calificările pentru Cupa Mondială din 2010.
Un nou articol scris la miezul nopții. Că așa e la modă în ultima vreme pe blogul meu. Măcar dacă era vreo ocazie fericită, dar m-a lovit inspirația în urma unui incident neprevăzut.
Încă sunt șocat de vestea că legendarul Kobe Bryant s-a stins din viață în urma unui accident aviatic. Nu-mi vine să cred! Dacă n-ai idee cine este Kobe Bryant atunci sari această parte și du-te pe la mijlocul articolului, acolo unde vorbim despre morala povestii.
Știu că n-am mai postat de ceva vreme pe blog. Știu că nu m-am ținut de cuvânt și n-am menținut o constanță din acest punct de vedere. Dar m-a lovit inspirația la 12 noaptea când încercam în zadar să adorm și am zis că n-ar strica să pun câteva rânduri pe amărâtul meu blog.
Mă gândeam la mine și la anumite aspecte ale vieții mele. Mi-am dat seama că sunt într-o fază a vieții în care cel mai bine m-ar descrie câteva cuvinte cheie. ”visător, muncitor și delăsător”. De ce? Hai că vă explic mai pe larg în rândurile ce urmează. 😀