Salut, știu că n-am mai scris de ceva vreme pe blog, dar am fost destul de ocupat. Dar acum revin cu o grămadă de chestii proaspete. Începem o serie nouă pe blog și un super interviu e aproape gata. Surpriza cea mare este că nici articolul acesta nu e scris de mine (lenea asta). Dar nu mi-e frică. Am lăsat blogul pe mâini bune. Te invit să citești primul articol din seria #EUla18ani. Este un articol scris integral de prietenul Ion Alexandru. Cu bune și cu rele despre o vârstă pe care momentan pot să o numesc interesantă. O să vin cu mai multe detalii despre această serie (de ce am început-o, care este obiectivul seriei etc…) pe pagina mea de Facebook.

Giovanni…ai legătura! (De mult mi-am dorit să spun asta) 😀 

18 ani este varsta la care trebuie sa-ti constientizezi visurile. 18 ani este momentul in care tot iti doresti pare posibil. 18 ani este clipa in care dragostea se traieste cu pasiune maxima. 18 ani este visul noptii de primavara din gradina vietii.

Eu am facut 18 ani intr-o perioada in care, fie ca aveai 6, 18, 40 sau 87 de ani, fotbalul reprezenta o componenta importanta a vietii. Iesiti din negura rosie a comunismului, romanii aveau nevoie de ceva cu care sa se mandreasca si aceasta a fost fotbalul. In 1994, anul in care am implinit eu 18 ani, Hagi, Raducioiu, Ilie Dumitrescu, Gica Popescu, sau Belodedici ar fi castigat alegerile prezidentiale fara sa scoata o vorba. Am avut bucuria de iubi o echipa superba. Nu-mi place sa o numesc “Generatia de aur” pentru simplul fapt ca vreau sa-i acord o si mai mare importanta. A fost o echipa care ma bucurat sau intristat mai mult decat orice fata pe care am intalnit-o in acea perioada a vietii. In timpul Campionatului Mondial din America nu exista om in Bucuresti care sa nu inceapa o discutie cu prieteni cu fraza “Bai, ce gol a dat Hagi impotriva Columbiei!” Fenomenul creat de aceasta echipa nu va fi depasit vreodata in Romania. Faptul ca nationala s-a oprit in sferturi la Mondial nu i-a afectat deloc aceasta aura de superputere! Hagi, Raducioiu sau Ilie Dumitrescu au reusit sa faca peste 25 de milioane de oameni sa se viseze sus, mandri si puternici.

Aceste performante m-au facut si pe mine sa ma gandesc la un viitor in fotbal. Cum nu eram foarte talentat la jocul in sine, am virat catre jurnalism. Desi am urmat Facultatea de Drept, am stiut de atunci ca as fi mai fericit ca jurnalist sportiv.

Important este ca la 18 ani sa fii lasat sa-ti faci greselile. Nimeni nu este perfect si daca nici la 18 ani nu gresesti, atunci o sa o faci la 40 de ani si atunci consecintele pot fi mai grave.
Am facut multe greseli la 18 ani, dar spun ca am invatat din ele si am reusit sa-mi fac un rost in viata.
Respectul fata de parinti, prieteni, profesori si ceilalti este extrem de important la orice varsta, cu atat mai mult la 18 ani cand trebuie sa-ti alegi drumul. Sa-ti gasesti o meserie care sa-ti placa este de asemenea un lucru de care te poti bucura toata viata. Pasiunea pentru sport este primul pas si cel mai important pentru a-ti incepe cariera in domeniul meu. Sunt multi adolescenti care ma intreaba: “Cum fac sa ajung comentator?” Raspunsul este de fiecare data: “Este o meserie excelenta, dar trebuie sa stii niste lucruri importante. Daca iti doresti din tot sufletul si esti sigur ca iti place atat de mult incat sa sacrifici nopti in frig pe stadioane sau un program haotic fara prea multe weekenduri libere atunci esti pregatit pentru a incepe aceasta viata frumoasa”.

Cand ma gandesc la cum eram la 18 ani, nu pot sa ignor setea de cunoastere pe care o aveam si inca o mai am. Citeam si citesc cu mare placere, imi doream si imi doresc sa invat cat mai bine mai multe limbi straine si vedeam si vad cat mai multe meciuri de orice sport. In plus, am constat ca gusturile muzicale nu s-au schimbat radical: Guns and Roses, Jovanotti, Queen, Depeche Mode, Janis Joplin sau U2 sunt in continuare in playlist. A cam disparut Sepultura, dar astea sunt vremurile si au intrat Armin sau Skrillex 😉

Dragostea e foarte importanta la 18 ani, iar experientele mele au fost variante, cu greseli, dar si cu momente frumoase. Cine vrea sa-si gaseasca echilibrul sentimental la 18 ani l-as sfatuit sa nu incerce. Eu l-am gasit pe la 30 de ani!

Am ramas cu putini prieteni pe care ii aveam la 18 ani, dar buni. Anturajul, dar mai ales banii schimba oamenii si nu neaparat in bine. Imi va fi mereu dor de o seara la “Motoare” (era o terasa chiar pe Teatrul National), de o seara de jazz cu vin bun la “Laptaria lui Enache” ( un club faimos in Bucuresti care nu mai exista acum) sau de o noapte de joi spre vineri in Cabaret (primul club din centrul vechi, nu mai exista acum), dar aceste lucruri au facut parte din maturizare si nu se vor intoarce.

Visurile nu le poate confisca nimeni. Atata vreme cat vrei cu indarjire sa-ti urmezi visurile si muncesti pentru asta, gandurile de la 18 ani pot deveni realitate.

Las poza asta aici pentru că o să-ți fie de folos dacă ești din rândul celor care i-au auzit lui Ion vocea la PRO TV în seri de UCL și UEL, dar nu l-au văzut vreodată. PS: Are și Facebook și blog…multe.

Written by Casian
Numele meu este Casian Șoneriu. Sunt blogger, jurnalist online și om foarte pasionat de marketing și fotbal. Scriu pe blog despre principalele mele pasiuni și când am ocazia nu ezit să o fac chiar în același articol.

Leave a Comment

Scrie ceva

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.