Printre miros de pizza, paste și alte cele, oare nu trebuie să simțim din ”cizmă” și mirosul inconfundabil al unei schimbări în Serie A? Dar e loc de schimbare? Napoli pare timidă, iar chiar dacă fanii strigă ”zebrele hoațe în sus, zebrele hoațe în jos”, Juve nu pare să-și dorească să fugă prea curând de pe locul călduț pe care-l ocupă deja de prea mulți ani. De când nu mai e diavolul din Milano în toate facultățile mintale, parcă Serie A se duce la vale. Ce vremuri erau când jucau la Milan Dinho, Beckham, Zlatan sau nebunul ăla de Boateng. Derby-urile erau mult mai încinse și campionatul avea o savoare unică, asemenea mâncării din Italia.

Acum însă avem o ”bătrână doamnă” așezată bine de tot pe tron. Și nu se dă dusă, poate doar cu picioarele înainte. Pe plan extern n-au succesul la care se așteptau (sau nu), dar în Italia fac legea. Par gașca de băieți răi care le strică de vreo 7 ani planurile altora. Iar asta e bine dacă ești fan Juve. Dar dacă îți place nebunia din Napoli sau nobilețea din Milano, te ia un sentiment de ușoară greață. E și mai rău atunci când ești un simplu iubitor de fotbal. Că parcă nu-ți mai vine să te uiți la Serie A cum o făceai acum 10 ani spre exemplu. Sau hai 8. Totuși, duminică e șansa celor mici să-i dărâme pe granzi. Au fost regi pentru scurt timp, dar s-au temut și acum aleargă din nou după ceva ce părea al lor. Despre Napoli vorbesc și despre cum încearcă ei să readucă un gram din romantism în fotbalul dominat la un moment dat de nume precum Totti, Del Piero sau Inzagh. Au fost și alții, dar din păcate nu i-am prins ”pe viu”. Iar pe Youtube nu e același farmec.

Duminică o să vedem o secvență din telenovela la care mama se uită cu atâta drag pe Prima TV. Parcă băieții răi așteaptă să vină gașca nebună care a avut curaj să se ia cu ei de guler. Duminică sigur se dă ultima luptă. Și egalul nu e chiar varianta perfectă pentru Napoli. Au făcut pași greșiți. Pași care arată pe undeva că un scudetto poate e o pălărie cam mare pentru ei. Dar nu se știe niciodată. Măcar avem spectacol. Că încă tânjesc după meciurile frumosului Milan.

Eu sunt fan Barcelona. Poți vedea asta din articolele mele, postările de pe Facebook etc. Dar mai presus de toate sunt fanul fotbalului cu substanță. Fotbalul ăla pe care nu-l înțeleg toți. Fotbalul ăla care ascunde o poveste în spatele cortinei. Pentru mulți fotbalul e doar un sport. Pentru mine e o poveste transimsă într-un alt mod. Și e fascinant! Iar Italia încă respiră. Nu știu dacă e pacientul ăla ținut în viață de aparate, dar când Roma a învins Barcelona, mi-am dat seama că fotbalul e atât de frumos tocmai pentru că oferă șanse și celor mici. Iar duminică e șansa lui Napoli. Ultima șansă. Că au avut și ei multe, și ți-am zis. Au dat cu piciorul. Credeau că e anul lor. Că Juve nu mai mișcă în front. Că au obosit de la cât au tot ridicat trofeul ăla greu și supărat în ultimii ani. Dar nu, Juve e Juve. Dar fotbalul din Italia mai e cel din ultimii ani?

 

Written by Casian
Numele meu este Casian Șoneriu. Sunt blogger, jurnalist online și om foarte pasionat de marketing și fotbal. Scriu pe blog despre principalele mele pasiuni și când am ocazia nu ezit să o fac chiar în același articol.

Leave a Comment

Scrie ceva